Cetatea Orgame / Argamum, com. Jurilovca, jud. Tulcea, situată la 7 km est de satul Jurilovca, în punctul numit „Dolojman”, „Doloşman” sau „Cetatea”. Cercetările arheologice desfăşurate aici în anii 1926 – 1932 şi din 1965 fără întrerupere au permis dezvelirea unor importante monumente şi schiţarea istoriei cetăţii pentru cele mai bine de 12 secole de funcţionare. Cetatea, prima localitate de pe teritoriul de astăzi al României menţionată într-un izvor antic (Hecataios, Periegesis), a fost întemeiată la mijlocul sec. VII a.Chr. de către grecii din Asia Mică, cu cel puţin o generaţie înaintea cetăţii Istros / Histria, într-o zonă cu urme de locuire din epoca bronzului şi din prima epocă a fierului. Din perioada arhaică datează un impresionant complex funerar din necropola cetăţii ce a aparţinut unui personaj important din prima generaţie de colonişti, urme de locuire în zona de est a falezei, două cuptoare artizanale pentru ceramică; perioada clasică este ilustrată printr-un segment al zidului de incintă, edificii şi cuptoare situate spre capul promontoriului, grupuri de morminte tumulare asociate pe criterii familiare în necropola cetăţii; epocile elenistică târzie şi romană timpurie sunt reprezentate prin unele vestigii păstrate pe platoul argamens, dincolo de sistemul de apărare al cetăţii romano-bizantine. În epocile romană şi romano-bizantină izvoarele istorice înregistrează numele cetăţii în variantele Argamum şi Ergamia. Cetatea romano-bizantină avea o suprafaţă de aproximativ 2,6 ha, o formă aparent triunghiulară cu opt turnuri, şase contraforţi (bastioane) şi două porţi principale – pe laturile de vest şi sud, şi două porţi mici pe latura de sud. Sistemul defensiv cuprindea, în afară de incintă, şi două valuri de pământ cu şanţ. În interiorul cetăţii au fost cercetate şi, în parte restaurate, o serie de edificii publice şi private datând din sec. V- VII: „pretoriul”, basilica cu trei nave şi capelă (numită convenţional basilica nr. 3), basilica din sectorul central (basilica 2), cea mai mare dintre basilicile argamense, basilica cu o singură navă (basilica 1), locuinţe şi parte din sistemul stadal. O a patra bazilică, de mici dimensiuni, cu o singură navă, a fost descoperită la aproximativ 1,3 km faţă de Poarta de vest, pe culmea unui deal cu altitudinea de 50 m. Necropola romano-bizantină a cetăţii a ocupat zona locuită anterior (sec. I a.Chr. – IV p.Chr.), în afara sistemului defensiv.
În faţa cetăţii Orgame/Argamum, la aproximativ 2,5 km spre est, pe insula Bisericuţa, se află o fortificaţie romano-bizantină şi urme de locuire din epoca medievală timpurie.


Arhitectură tradiţională specifică populaţiei lipoveneşti – tipic pentru satele cu populaţie lipovenească, casele sunt amplasate cu latura secundară spre drum şi liberă în sensul că nu este împrejmuită în exterior. Apar două variante: faţada secundară dinspre drum are prispă şi stâlpi sau nu prezintă aceste elemente. Forma învelitorii se prezintă tot în două variante: prima ,,în două ape” (tipic arealului) şi cea de-a doua cu frontonul ,,retezat” în partea superioară. Decorativismul arhitectural este tipic slav: razele soarelui, sirena (o reprezentare plastică a duhurilor apelor întâlnite în mitologia slavă). Deseori valenţele estetice sunt date de uşi şi ferestre care au porţiuni realizate la strung.


Hramul Bisericii Sfânta Parascheva - păstrarea tradiţiei se observă în mod deosebit în ceremonialul hramului bisericii care are loc în ziua de 14 octombrie (1 octombrie pe stil vechi – Sfânta Parascheva). Fiecare secvenţă ceremonială aminteşte de practici religioase străvechi şi de credinţe păstrate în timp, chiar dacă semnificaţiile nu se mai cunosc. Femeile se întrec în a pregăti mâncăruri specifice, iar gastronomia tradiţională este cu totul originală. Cele mai cunoscute mâncăruri ce caracterizează bucătăria lipovenească sunt: ciorba cu varză, varza cu orez, varenichi (colţunaşi) cu varză, brânză, dovleac, răcituri din peşte, peşte sărat uscat, peşte crud sărat, pampuschi (brânzoaice).

Costumul tradiţional se remarcă prin cromatica în tonuri şi nuanţe tari (roşu, albastru, verde, roz) şi se poartă în mod deosebit la sărbători. Unele piese de port s-au modificat, altele şi-au păstrat forma: rubaşca, cămaşa bărbătească, pois-ul, brâul purtat atât de bărbaţi cât şi de femei.